Tabloul dezolant din spatele sancțiunilor pe bandă rulantă, din județ! Solidaritatea s-a pierdut printre majorările de prețuri, iar umanitatea: printre jocurile de imagine.

Scris de
Adriana Draghici
21/04/20 - 01:04

Odată cu anunțarea ordonanțelor militare, Grupul de Comunicare Strategică ne transmite, zi de zi, că au fost aplicate sancțiuni peste sancțiuni, pentru mehedințenii care nu respectă regulile impuse. La fiecare pas, vedem oamenii care pășesc cu teamă pe stradă și se uită în toate părțile, să vadă dacă este prin preajmă vreun polițist (indiferent dacă au asupra lor sau nu declarație pe proprie răspundere, pentru a justifica motivul deplasării). Într-o primă fază, am putea spune că, pentru sănătatea și siguranța noastră și a familiilor noastre, aceasta este o stare de normalitate. Însă, care ar fi normalitatea în faptul că, la fiecare colț de stradă, întâlnim, câte un polițist (poate însoțit și de vreun militar, pentru a accentua sentimentul de teamă) gata, oricând să ne sancționeze, chiar și cu declarația în mână? 

Image

Asistăm, aceste zile, la un tablou general de dezumanizare și învrăjbire socială. Vorbim, din ce în ce mai des, de umanitate, de solidaritate și de ajutor.

Image

Însă, unde se regăsește solidaritatea la facem apel din ce în ce mai des, în special pe rețelele de socializare? La intrarea într-o farmacie din Severin, acolo unde un om de rând a fost scos afară din încăpere, pentru că nu avea mască de protecție (deși, în mod normal, purtarea măștii nu este obligatorie)? Poate că acesta era scopul venirii acelui om în respectiva farmacie: să își achiziționeze o mască, însă farmacista este prea prinsă într-ale ei, dincolo de geamul despărțitor, pentru a se gândi la asta. Știe doar că trebuie să țipe pe noul venit în incinta farmaciei și să îl dea afară. Sau regăsim solidaritatea în prețurile, care cresc de la o zi la alta în mai toate magazinele?

Image

Sau poate că solidaritate se regăsește în situația, în care bătrânul din orice sat al județului nu a înțeles, pe deplin, ordonanțele anunțate de ministrul Vela, și nu știe a completa, întocmai, declarația de propria răspundere iar polițistul îi trântește o amendă de toată frumusețea. Sunt doar câteva exemple, care ne arată că, în plină stare de urgență, în loc ca oamenii să se ajute între ei, nu fac altceva decât să își pună piedici unii altora și să profite de pe urma altora.
E evident că, de la o zi la alta, că de la o ordonanță militară la alta, cuantumul amenzilor va crește. Suntem în stare de urgență, timp în care activitatea multor firme s-a oprit (și așa va rămâne, pentru o parte din ele, și după pandemie, pentru că nu vor mai avea puterea financiară să de ridice). Însă, cuantumul tot mai ridicat al sancțiunilor vine să ajusteze din lipsa de activitate financiară. Normalul zilelor acestea ar fi acela ca, în loc de sancțiune și polițist gata să de amendeze, să explice cineva și bătrânului din ultimul sat cum stă treaba cu declarația (despre care inclusiv noi, cei care avem acces la informație, aflăm, la câteva zile câte ceva nou). Însă mai la îndemână: ai prins bătrânul pe stradă, fără declarație sau cu ea necorespunzător completată și îl amendezi....apoi ieși și te lauzi că ai prins nu știu câți inconștienți, care nu respectă legea. Poate că, în realitate, nu o înțeleg, pentru că nu tot omul de rând are cartea distinsului ministru de la Interne.

Image

În tot acest tablou, ar mai fi ceva de remarcat: oare virusul se transmite doar pe timpul nopții? Noaptea, liniștea domnește pe străzi, pe ulițe de sat și pe întreg județul, pentru că mehedințenii au înțeles a sta în case pe timp de pandemie, cel puțin noaptea. Partea plină a paharului este aceea că scade infracționalitatea. Cum nimeni nu umblă noaptea pe străzi, nu are cine să facă infracțiuni. Mai ceva ca pe timpul comunismului! Însă, ziua, viața revine la normal și vedem străzi pline de oameni care vin și se duc în toate părțile (însă cu declarații la purtător). 
Și în loc de încheiere: ne lăudăm cu sancțiuni, în timp ce mehedințenii (și românii, în general) continuă să își piardă viața în lupta cu virusul ucigaș, ne mai lăudăm cu faptul că Mehedințiul (și România, în general vorbind) nu înregistrează un număr atât de înspăimântător de cazuri de Corona, însă uităm că țara noastră nu a efectuat atâtea teste pentru acest virus. Dacă nu există testare, nu există nici cazuri. Le vedem de abia atunci când oamenii pierd lupta pentru viață în fața virusului. Și să nu uităm: în tot acest tablou al deznădejdii și al falsei siguranțe, mai vedem, la câteva zile, câte un politician avid după imagine (și care nu a înțeles că 2020 este un an electoral atipic și că nu va mai impresiona cu un metru de asfalt sau cu un nimic aruncat în ochi medicilor, prin spitale), care pozează de parcă toate-ar fi roz și el ar fi salvatorul lumii. 

În loc de sancțiuni și teamă, ar trebui să împărțim mai multă bunătate și sprijin! În loc de joc de imagine, cei, care ne conduc, ar trebui să se aplece asupra nevoii reale a comunității Doar așa putem trece cu bine peste această etapă.