Bogdan Fleancu, șeful Poliției municipiului: „Satisfacția pe plan profesional apare atunci când obiectivele, pe care ți le-ai propus, sunt atinse.”

Scris de
Adriana Draghici
13/03/20 - 11:03

Uniforma de polițist ne face, nu de puține ori, să nu încercăm să ne apropiem de cadrele care își desfășoară activitatea în structurile Poliției. Uneori, prin specificul activității, avem impresia că avem de-a face cu oameni duri. Însă, dacă ajungem să îi cunoaștem pe lucrătorii de poliție, ne dăm seama că, dincolo de uniforma - ce poată părea rigidă – descoperim oameni și caractere puternice. Un asemenea polițist este și șeful poliției municipiului, cms-șef Bogdan Fleancu, cel care, de trei ani, îndeplinește această funcție, însă care, de-a lungul timpului, a avut de trecut prin mii de misiuni, care i-au dat posibilitatea de a-și crea propria perspectivă despre muncă polițienească. Așadar, stând la un pahar de vorbă cu Bogdan, am aflat parcusul să de la studentul venit de pe băncile Academiei, pănă la polițistul de succes, de astăzi.

Image

Înclinația către profesia de polițist

„A fost, la momentul respectiv, o idee a mea. Părinții își doreau să mă îndrept către medicină sau avocatură, însă eu le-am spus părinților faptul că îmi doresc să mă fac polițist. Bineînțeles: a fost mai greu. A fost un pas dificil de realizat, pentru că intrarea la Academie era destul de greoaie. Cu perseverență, am reușit să ajung acolo unde mi-am propus.”

Image

Ca orice început, și primii pași în carieră au fost dificili, însă extrem de importanți pentru dezvoltarea profesională ulterioară.

„Primii pasi în carieră au pornit de când făceam practica de la academie. Unul dintre polițiștii, care mă punea la munca de jos, era domnul Hoancă, actualmente, secretarul meu. Era și doamna Brici, actualmente secreatară la BOP, care, de asemenea, mă punea la muncă. La vremea respctivă (cum e și acum, de altfel), cei, care vin în practică, sunt puși să facă diverse activități, cum ar fi arhivare, lucru pe care l-am făcut și eu. Am avut parte, în primii ani de carieră, de lucrători cu experiență, care m-au ajutat să fac primii pași în activitatea polițienească, să învăț mai multe. Au fost și unii, care nu au vrut să îmi dea mură în gură și m-au îndrumat către cărți, să pun mâna să le citesc. E un aspect care m-a ajutat. Acum, îmi pare rău că din ce în ce mai multe cadre de nădejde ne părăsesc, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu, pin pensionare. Tineretul din ziua de astăzi vine cu alte idei. Noi, poate, am fost mai ascultători, mai muncitori. Nu am pus prea mare preț pe drepturile, pe care le aveam, ci conta mai mult dorința de a fi profesionist. În momentul în care am intrat în poliție, în 2000, polițiștii erau considerați militari. Bineînțeles, abordarea era alta fața de acum. Vorbim, în primul rând, de disciplină. Drepturile, pe care le-au câștigat lucrătorii de poliție, de-a lungul timpului, au dus și la o schimbare de mentalitate a tineretului. Cred că mai mult au tendința de aacede în aceste structuri din punct de vedere financiar. În momentul, în care dau piept și se confruntă cu anumite misiuni, pe care trebuie să le execute, le este mai greu.”

Image

Satisfacția misiunii îndeplinite cu succes apare după ani de muncă.

„Satisfacția pe plan profesional apare în momentul în care obiectivele, pe care ți le-ai propus, sunt atinse. De exemplu, în prima mea perioadă la serviciu (primii 10 ani, ca ofițer de cercetare penală), eram mulțumit în momentul în care vedeam că infractorii drintr-un dosar penal ajungeau acolo unde le era locul. În momentul de față, este mai greu, având în vedere că au intervenit tot felul de drepturi ale persoanlelor care săvârșesc diferite infracțiuni. Acum este  mai dificil ca infractorii să ajungă acolo unde le este locul.”

Feedback din partea cetățenilor, în profesia de polițist

„Ce mai mare parte a populației ne consideră un real sprijin, însă sunt și persoane care se declară nemulțumite de activitatea noastră, având în vedere că nu poți să mulțumești pe toată lumea. Tot timpul, în activitatea polițienească, există două tabere: cei care au dreptate și cei care nu au. Dreptatea nu are cum să fie la mijloc și, automat, vor exista, mereu, și cetățeni care sunt nemulțumiți de ceea scoate în evidență lucrătorul de poliție.”

Regrete în activitatea profesională

„Poate că, nu tot timpul, am reușit să îndeplinesc chiar toate activitățile așa cum îmi doream și îmi propuneam, atât din prisma logisticii, cât și din prisma personalului. În timp, prin crearea mai multor structuri, au ajuns să lucreze din ce în ce mai puțini oameni în operativ. Nu ai posibilitatea să faci chiar tot îți propui la prametrii așteptați, dar încercăm, în continuare, cu ce avem să ne facem treaba.”

Image

Bogdan Fleancu este, de trei ani de zile, șeful Poliției Municipiului Drobeta Turnu-Severin, structură care a reușit performanțe notabile, în actul polițienesc

„Au fost câteva cazuri mai relevante, pe care am reușit să le finalizăm corespunzător, însă de trei ani de zile, pot spune că în municipiul Drobeta Turnu-Severin, infracționalitatea a scăzut anual și nu au fost înregistrate evenimente deosebite, care să ne ne dea prea mari bătăi de cap. Asta nu înseamă că aceste rezultat este, în totalitate, meritul lucrătorilor de poliție. Și populația, după cum vedem la an la an, se schimbă din punct de vedere al mentalității. Se simte faptul că deschidrea spre UE, prin căile permanente de comunicare spre vest, este un element benefic. Oamenii văd ce se întâmplă și în alte state și, atunci, aplică ce e bine și la noi în țară. Există, însă și cetățeni care, în alte state europene - unde legislația este mai dură - sunt mielușei și respectă legea, iar la noi în țară, au tendința să refuleze.”

Image

Perspective

„Nu pot să spun există o țintă a carierei. Eu, mereu, am considerat că trebuie să trăiesc momentul. Nu stau să mă gândesc la ce va fi mâine din punct de vedere profesional. Nu îmi doresc o anumită funcție. Intenția mea a fost, întotdeauna, să îmi desfășor activitatea adecvat și înclinat spre nevoia cetățeanului, indiferent de  funcțiile în care aș fi, la un moment dat în IPJ Mehedinți (sau, de ce nu?, în altă parte). Nu știi ce își rezervă viața.”

Cariera ocupă majoritatea timpuluui. Viața personală rămâne, de multe ori, pe plan secund.

„Spre bucuria mea, am avut parte și de părinți înțelegători, care m-au ajutat foarte mult și mă ajută, în continuare, cu creșterea și educarea celor doi fii și, automat, îmi permit să aloc mai mult timp carierei. Au fost, însă, și momente (de ce să nu o spunem?) în care mi-am neglijat familia. Oricare dintre lcurătorii de poliție ajunge, la un moment dat, în punctul acesta. Nu poate spune vreunul că nu a existat un moment, în careiera profesională, care să nu conducă la neglijarea familiei, în favoarea profesiei de polițist. Sincer, nu mi-aș îndruma copiii să urmeze cariera de polițist.”